Ce este pașaportul digital al produselor?

Una dintre cele mai frecvente critici aduse Uniunii Europene (UE) este structura sa excesiv de birocratică și zelul excesiv în ceea ce privește reglementarea. Fără a intra în detalii cu privire la justificarea acestor „acuzații”, cert este că, pe termen mediu, va intra în vigoare o nouă reglementare: pașaportul digital al produselor (DPP).

Prin această măsură, UE urmărește să promoveze transparența și durabilitatea în lanțurile de aprovizionare, oferind atât întreprinderilor, cât și consumatorilor acces la informații detaliate despre diferite aspecte ale produselor, în special în ceea ce privește impactul lor asupra mediului.

Ce este pașaportul digital al produselor?

În esență, pașaportul digital al unui produs este o „carte de identitate digitală” care însoțește fiecare produs, componentă sau material comercializat în UE. Folosind un suport de date, cum ar fi un cod QR, un cod de bare sau o etichetă electronică, acest sistem stochează date despre originea produsului, materialele și procesele de fabricație, utilizarea și întreținerea acestuia, precum și modul de gestionare a sfârșitului ciclului de viață (reparație, reciclare sau eliminare).

În mod normal, informațiile din pașaportul digital al produsului sunt disponibile prin scanarea identificatorului (de exemplu, cu un smartphone), ceea ce permite consultarea istoricului și a proprietăților articolului.

Obiectivele UE și cadrul de reglementare

Pașaportul digital al produsului a fost creat în contextul Pactului verde european și al strategiei UE privind economia circulară, care vizează atingerea neutralității climatice până în 2050. Legislația relevantă – Regulamentul (UE) 2024/1781 privind proiectarea ecologică a produselor durabile (ESPR) – prevede că pașaportul digital va fi obligatoriu pentru majoritatea produselor comercializate în UE.

Ce informații conține pașaportul digital al produsului?

Conținutul exact al pașaportului digital al produsului va depinde de categoria articolului, deoarece datele specifice relevante vor varia în funcție de sector (de exemplu, bateriile trebuie să raporteze compoziția chimică și reciclabilitatea, în timp ce articolele de îmbrăcăminte trebuie să detalieze țesăturile și procesele de producție). Cu toate acestea, UE a stabilit cerințe minime de informare pe care practic toate DPP-urile trebuie să le includă. În termeni generali, un pașaport digital al produsului va conține:

1. Identificarea și originea produsului

Un identificator unic (codul produsului, GTIN etc.) asociat pașaportului digital, împreună cu detaliile producătorului sau importatorului, precum și data și locul de fabricație. Acest lucru garantează că fiecare articol poate fi asociat fără ambiguitate cu „fișierul digital” corespunzător. În contextul actual, în care restricțiile privind achiziționarea de produse din anumite țări sunt frecvente, acest lucru ar putea fi deosebit de relevant.

2. Compoziție și materiale

Detalii privind compoziția produsului, inclusiv lista materialelor, componentelor și proporțiile acestora, originea materiilor prime utilizate, prezența substanțelor periculoase restricționate și procentul de conținut reciclat pe care îl conține. Aceste informații sunt esențiale pentru evaluarea durabilității produsului.

3. Amprenta ecologică

Indicatori de performanță de mediu, cum ar fi amprenta de carbon a produsului (emisiile generate în timpul fabricării și ciclului de viață al acestuia), eficiența energetică, consumul de apă în producție și chiar declarații de mediu ale produsului sau similare.

4. Durabilitate și reparabilitate

Informații privind durata de viață utilă preconizată a produsului, rezistența și durabilitatea acestuia, precum și detalii pentru a facilita întreținerea acestuia. De exemplu, vor fi incluse instrucțiuni de utilizare corespunzătoare, ghiduri de reparare și întreținere, disponibilitatea pieselor de schimb și manuale de dezasamblare pentru reparații. Toate acestea au ca scop prelungirea duratei de viață a produsului și prevenirea uzurii premature.

5. Sfârșitul duratei de viață utile și reciclarea

Îndrumări pentru utilizator sau gestionarul deșeurilor cu privire la modul de eliminare sau reciclare corespunzătoare a produsului atunci când acesta nu mai este utilizabil. Acestea includ instrucțiuni de reciclare, posibilități de reutilizare sau recondiționare și informații privind recuperarea materialelor valoroase conținute în articol. Această secțiune urmărește să închidă ciclul, asigurându-se că produsele nu ajung în depozitele de deșeuri, ci se întorc în lanțul de producție.

6. Conformitatea cu reglementările și certificările

Date care demonstrează că produsul respectă toate reglementările și standardele. De exemplu, referințe la certificările de siguranță sau durabilitate obținute, rezultatele testelor obligatorii și conformitatea cu cerințele specifice ale UE pentru acel tip de produs etc. Acest lucru permite autorităților și consumatorilor să verifice instantaneu conformitatea legală a produsului și acreditările sale.

Sectoare prioritare și calendar de punere în aplicare

Având în vedere ambiția acestui regulament, punerea în aplicare a DPP va fi graduală. UE a definit priorități pe sectoare, pe baza impactului asupra mediului și a potențialului de circularitate al fiecărei industrii. Primele sectoare care vor fi acoperite vor fi cele cu cea mai mare amprentă ecologică sau cel mai mare volum de deșeuri, cum ar fi bateriile, echipamentele electronice, textilele și încălțămintea.

Calendarul actual este următorul:

• Regulamentul privind proiectarea ecologică, care este regulamentul european care introduce pașaportul digital al produselor, a intrat în vigoare în iulie 2024, deschizând calea pentru elaborarea de standarde specifice produselor în perioada 2025-2026.
• În februarie 2027, cerința privind pașaportul digital va intra în vigoare pentru bateriile industriale, auto și portabile introduse pe piață.
• Pe parcursul anului 2027, se preconizează că prima serie de pașapoarte digitale obligatorii va viza sectoare precum textilele/moda, electronice de larg consum, anvelopele, detergenții etc., pe măsură ce actele delegate corespunzătoare vor fi aprobate.
• Ulterior, între 2028 și 2030, cerința privind pașaportul va fi extinsă la mai multe sectoare, incluzând, eventual, industrii precum ambalaje și materiale plastice, produse chimice, mașini, mobilă, saltele și alte bunuri de consum.

Trebuie menționat că unele sectoare vor fi inițial scutite, de exemplu, produsele alimentare și medicamentele nu vor fi supuse în prezent DPP. Acest lucru se datorează faptului că în aceste sectoare există deja reglementări specifice privind trasabilitatea. Cu toate acestea, aproape toate celelalte grupuri de produse vor trebui să se conformeze noii reglementări.

Impactul asupra gestionării lanțului de aprovizionare

În termeni practici, pașaportul digital al produsului ar trebui să aibă un impact asupra gestionării lanțului de aprovizionare, făcând mai accesibile informațiile despre fiecare etapă și componentă a produsului. De exemplu, dacă apare un defect într-un anumit lot de produse, pașaportul digital ar permite localizarea rapidă a sursei problemei (un material specific, un anumit furnizor, un proces de fabricație) și accelerarea retragerilor sau corecțiilor.

În mod similar, un producător ar putea verifica instantaneu certificările și originea durabilă a materiilor prime furnizate de furnizorii săi, facilitând transparența pe tot parcursul procesului.

Rezultatul dorit este un lanț de aprovizionare mai transparent, în care toți actorii pot accesa informații unificate și verificabile despre produse.

Provocările implementării pașaportului digital al produsului

Datorită ambiției și anvergurii sale, implementarea DPP va implica provocări semnificative.

Creșterea volumului de muncă

Colectarea și actualizarea datelor vor impune o sarcină de lucru suplimentară companiilor, cu un impact deosebit de mare asupra celor mai mici. Pentru a se conforma reglementărilor, companiile vor trebui să investească în tehnologie și să își adapteze procesele interne de gestionare a informațiilor. De asemenea, va fi necesară stabilirea unor proceduri de colectare a informațiilor din mai multe surse de-a lungul lanțului (furnizori de materii prime, producători de componente etc.), ceea ce poate fi complex dacă o companie nu este digitalizată.

Interoperabilitatea datelor

O altă provocare o reprezintă asigurarea interoperabilității și calității datelor. Pentru ca DPP să funcționeze în toate sectoarele, informațiile trebuie să respecte standarde comune și să fie interpretate corect de orice sistem.

Divergențe între pașapoartele din diferite sectoare

Dacă diferite sectoare dezvoltă pașapoarte cu cerințe foarte diferite, furnizorii de materii prime sau componente care deservesc mai multe industrii ar putea fi confruntați cu o supraîncărcare de muncă, fiind nevoiți să se conformeze mai multor formate. Prin urmare, este important să se treacă la formate unificate, deschise și lizibile de mașini, pentru a evita fragmentarea care ar fi în detrimentul obiectivului principal. Protecția datelor confidențiale este, de asemenea, o altă preocupare.

Contextul internațional

Mulți dintre actorii cheie de pe scena mondială s-au angajat să avanseze către obiectivele globale de sustenabilitate într-un ritm mult mai lent – de exemplu, regulamentul deja aprobat de interzicere a vânzării de mașini cu motor cu ardere internă până în 2035 în UE este larg contestat –, în timp ce liderii unor state contestă direct veridicitatea schimbărilor climatice. În acest context, inițiativele care urmăresc responsabilitatea față de mediu prin legislație obligatorie pot întâmpina dificultăți mai mari în a fi acceptate.

Cum să vă pregătiți: recomandări pentru întreprinderi

Această nouă reglementare reprezintă o provocare pentru sectorul privat, în special pentru companiile mai mici care nu dispun de un departament de conformitate bine dezvoltat. Iată câteva recomandări generale pentru implementarea cu succes a proiectului privind pașaportul digital al produselor.

Evaluați și digitalizați datele disponibile

Faceți un inventar al informațiilor despre produse pe care le aveți deja (fișe tehnice, compoziții, certificate, date privind amprenta de carbon etc.) și identificați eventualele lacune de informații care trebuie completate. Este esențial să începeți digitalizarea tuturor datelor relevante care sunt disponibile numai pe hârtie sau în sisteme neconectate, astfel încât informațiile să poată fi integrate în DPP într-un format electronic structurat.

Implementați un sistem PIM sau alte instrumente de gestionare a datelor

Un sistem de gestionare a informațiilor despre produse (PIM) sau o altă platformă similară poate centraliza toate informațiile, asigurându-se că acestea sunt actualizate și consecvente. Aceste instrumente facilitează completarea automată a câmpurilor pașaportului digital și actualizarea modificărilor (de exemplu, dacă se schimbă furnizorul sau compoziția).

Colaborați cu furnizorii și partenerii din lanțul de aprovizionare

Trasabilitatea completă poate fi realizată numai dacă toate verigile din lanț contribuie cu partea lor de date. Este recomandabil să comunicați cu furnizorii cheie pentru a-i informa cu privire la cerințele viitoare și pentru a coordona modul în care vor face schimbul de informații necesare. Stabilirea de acorduri de partajare a datelor sau integrarea sistemelor cu furnizorii poate asigura că, la momentul potrivit, detaliile privind originea, materialele și certificările fiecărei componente sunt disponibile.

Investiți în tehnologii de identificare și captare a datelor

Pregătiți-vă să etichetați produsele cu coduri QR, etichete RFID sau alte tehnologii care se conectează la DPP. De asemenea, evaluați utilizarea senzorilor sau a sistemelor de urmărire care automatizează colectarea anumitor date (de exemplu, contoare de consum de energie în producție pentru amprenta de carbon). Adoptarea timpurie a acestor tehnologii va facilita tranziția.

Adoptați standarde de date și interoperabilitate

Aliniați-vă la standardele internaționale pentru codificarea și partajarea informațiilor (de exemplu, standardele ISO). Acest lucru va asigura compatibilitatea pașaportului produsului cu sistemele clienților și ale guvernului. Implicarea în inițiative specifice sectorului sau în proiecte pilot DPP poate contribui, de asemenea, la identificarea celor mai bune practici specifice sectorului.

Desemnați părțile responsabile și planificați la nivel intern

Desemnați o echipă sau un manager DPP în cadrul companiei pentru a conduce aceste eforturi. Această echipă ar trebui să definească un plan de acțiune cu obiective clare, indicatori de performanță și termene limită, aliniate la termenele limită ale UE. Pregătirea poate include instruire internă privind DPP, testarea pilot a unor produse și integrarea noii colectări de date în procesele zilnice (de exemplu, incorporarea completării pașaportului digital în ciclul de dezvoltare a produsului).

Respectarea acestor linii directoare va permite companiilor să treacă mai ușor la noul model. În plus, pregătirea în avans oferă posibilitatea de a rafina procesele și sistemele cu suficient timp și de a obține feedback de la autoritățile relevante înainte ca conformitatea să devină obligatorie.

Concluzie

Acum zece ani, 96 de țări au semnat acordurile de la Paris. A fost un acord cu adevărat global pentru a avansa lupta împotriva schimbărilor climatice. Astăzi, spiritul epocii este complet diferit și nu multe state sunt dispuse să ia măsuri de mediu cu impact puternic dacă asta înseamnă să sacrifice o parte din dezvoltarea lor economică.

Dacă pașaportul digital european ar fi supus astăzi votului în Parlamentul European – cu actuala componență a grupurilor politice – ar fi foarte dificil să fie adoptat. Cu toate acestea, adevărul este că legea a fost deja aprobată și nu mai rămâne decât să fie pusă în aplicare și implementată. Vom vedea dacă, în contextul actual, există suficientă voință politică pentru a face acest lucru și dacă termenele stabilite pe hârtie vor fi respectate.