Centrele logistice și rolul lor în lanțul de aprovizionare

Când vine vorba de lanțurile de aprovizionare, totul este interconectat. Am văzut acest lucru cu recentele perturbări ale lanțului de aprovizionare și, desigur, cu tarifele impuse de SUA. În acest context, centrele logistice s-au impus ca infrastructură-cheie pentru a asigura buna circulație a mărfurilor la scară globală.

Cu toate acestea, în ciuda importanței lor crescânde, în multe privințe conceptul este încă neclar. În acest articol, vom încerca să clarificăm ce sunt acestea și care este rolul lor în lanțul de aprovizionare.

Ce este un centru logistic?

Să începem prin a clarifica faptul că un centru logistic nu este un concept complet definit. Cu alte cuvinte, nu există o listă de cerințe care trebuie îndeplinite pentru ca o instalație să fie etichetată drept centru logistic. Cu toate acestea, această categorie servește la indicarea funcționalității instalațiilor care sunt clasificate ca atare.

Cu toate acestea, în termeni generali, un hub logistic este un nod central în lanțul de aprovizionare unde sunt concentrate activitățile de transport, depozitare și distribuție. Acesta servește, de obicei, drept punct de consolidare și redistribuire a încărcăturii, unde mărfurile de diferite origini se reunesc pentru a fi sortate și depozitate și apoi trimise către mai multe destinații finale.

Deși, așa cum am spus, nu există o definiție fixă, majoritatea centrelor logistice au în comun anumite caracteristici: instalații mari cu capacitate multi-client, conectivitate ridicată la transport (drumuri, căi ferate, porturi sau aeroporturi) și furnizarea de servicii logistice adăugate (depozitare, ambalare, gestionare vamală etc.).

În esență, hub-ul acționează ca un punct central care facilitează fluxul eficient de bunuri în rețeaua logistică, oferind valoare prin economii de scară și de gamă.

Tipuri de centre logistice

La nivel mondial, centrele logistice se prezintă sub diferite forme și la diferite scări și pot fi clasificate, în linii mari, în două grupuri principale: centre logistice publice sau deschise, concepute pentru a deservi mai multe întreprinderi și sectoare (cum ar fi porturi, zone logistice sau platforme intermodale); și centre logistice private, dezvoltate de anumite întreprinderi pentru a-și centraliza și optimiza propriile lanțuri de aprovizionare.

Deschiderea centrelor logistice

Platformele deschise se caracterizează prin caracterul lor multimodal și prin infrastructura lor comună, care face posibilă concentrarea și redistribuirea pe scară largă a mărfurilor de la diferite origini și destinații.

În Europa, portul Rotterdam este unul dintre cazurile paradigmatice: acesta servește drept poartă de acces către continent datorită capacității sale ridicate de transbordare, conectivității sale cu căile navigabile, căile ferate și autostrăzile, precum și ecosistemului logistic-industrial asociat.

În Asia, Singapore este un alt punct de referință global. Portul său – unul dintre cele mai aglomerate de pe planetă – și aeroportul Changi alcătuiesc un complex logistic extrem de eficient și avansat din punct de vedere tehnologic, făcând din Singapore un centru esențial pentru comerțul intercontinental între Asia, Europa și Oceania.

În Spania, portul Barcelona și zona sa de activități logistice (ZAL) reprezintă un exemplu clar de hub deschis. Conectat direct la port și la aeroportul El Prat și legat prin căi ferate și autostrăzi, acest cluster logistic deservește operatori navale, transportatori, 3PL și mărci importante de distribuție. Datorită statutului său de zonă liberă, este, de asemenea, un punct-cheie pentru operațiunile de import/export cu Africa și Asia.

Aceste centre, de obicei conduse de autorități portuare sau consorții publice, joacă un rol-cheie în circulația eficientă a mărfurilor prin rețele regionale și internaționale.

Centre logistice private

În paralel, există centre dezvoltate de întreprinderi private cu obiectivul de a-și gestiona în mod optim propria rețea logistică. Aceste centre sunt concepute în funcție de procesele lor de producție sau comerciale, integrând tehnologii și fluxuri specifice.

În Spania, se remarcă hub-ul Airbus din Illescas (Toledo). Această instalație gestionează logistica pieselor aeronautice de mari dimensiuni pentru uzinele de asamblare din Europa. Dotat cu sisteme avansate de manipulare și depozitare, acesta este un nod esențial în rețeaua industrială a Airbus, în special pentru programele A350 și A320.

Tot în țară, Inditex gestionează de la sediul său central din Arteixo (A Coruña) un complex logistic care acționează ca un centru global de distribuție. De acolo, grupul textil coordonează în timp real expedierea produselor către mii de magazine de pe cele cinci continente, cu o rotație foarte mare a stocurilor și timpi de tranzit foarte scurți.

La nivel internațional, un exemplu semnificativ este centrul logistic al Zalando din Erfurt (Germania), care utilizează acest centru automatizat pentru a oferi sprijin logistic modelului său de comerț electronic din Europa Centrală, sau centrul logistic al grupului Volkswagen (Kassel, Germania), al cărui centru logistic gestionat chiar de grupul Volkswagen coordonează furnizarea de piese către mai multe fabrici din cadrul consorțiului în Europa.

Principalele caracteristici ale unui centru logistic

În general, centrele logistice au în comun o serie de caracteristici-cheie în ceea ce privește proiectarea și funcționarea lor:

1. Multimodalitatea în transporturi

Un hub este de obicei echipat pentru a permite utilizarea mai multor moduri de transport (camion, tren, navă…). Această conectivitate multimodală permite ca fiecare mod să fie utilizat pentru etapa cea mai adecvată de transport, facilitând transbordările eficiente. De exemplu, un hub ideal își va conecta depozitele la principalele autostrăzi și căi ferate și chiar va avea acces la port sau aeroport în apropiere. Intermodalitatea reduce costurile și timpul, permițând volumelor mari să sosească pe calea ferată sau pe vapor și apoi să fie distribuite pe cale rutieră în etapele finale.

2. Infrastructură de mare capacitate

Hub-urile necesită facilități fizice extinse și specializate. Acestea includ depozite de volum mare, docuri de încărcare/descărcare a vracului, depozite de containere, echipamente de manipulare (macarale pivotante, stivuitoare, sisteme de sortare automată) și, după caz, terminale de marfă (terminale feroviare sau porturi interioare).

3. Integrarea tehnologiei

Tehnologia este un factor-cheie în centrele moderne. Sistemele informatice avansate de logistică, precum WMS (sisteme de gestionare a depozitelor), TMS (sisteme de gestionare a transporturilor) și platformele de urmărire, sunt utilizate pentru a coordona fluxul de mărfuri în timp real. De asemenea, în depozite și terminale au fost încorporate niveluri ridicate de automatizare (sortatoare automate, roboți AGV, macarale automate etc.) pentru a maximiza viteza și a minimiza erorile.

În acest sens, așa-numitele turnuri de control sunt o completare esențială pentru a oferi vizibilitate în timp real agenților hub-ului. În prezent, la acest scenariu tehnologic se adaugă Digital Twins, care permit, de asemenea, simularea fluxurilor și anticiparea perturbărilor și a blocajelor.

4. Conectivitate la alte rețele

Un hub logistic funcționează ca parte a unei rețele, astfel încât valoarea sa constă în cât de bine este conectat la alte noduri. Centrele logistice de vârf fac adesea parte din coridoarele comerciale internaționale sau sunt situate central față de piața lor țintă. Acestea au frecvențe ridicate de transport către/de la multe destinații: de exemplu, programe zilnice ale trenurilor de marfă, zeci de plecări de camioane pe zi către diverse puncte, zboruri regulate de noapte cu marfă etc.

Volumele mari de trafic conduc la plecări mai frecvente și la niveluri mai ridicate de consolidare, ceea ce îmbunătățește viteza și reduce costurile unitare. În ceea ce privește conectivitatea digitală, un hub de ultimă generație partajează, de asemenea, informații cu partenerii (clienți, furnizori, vamă) într-un mod agil, facilitând procesele de documentare și trasabilitatea completă a expedierilor.

5. Scara și aglomerarea operatorilor

În cele din urmă, un hub implică, de obicei, concentrarea afacerilor. În cadrul acestora funcționează mai multe întreprinderi de logistică (transportatori, operatori 3PL, agenții vamale) și întreprinderi de încărcare (distribuitori, producători). Această aglomerație generează economii externe: întrucât există mulți furnizori de transport, depozite și clienți aproape unii de alții, rutele de livrare sunt scurte (economii în ceea ce privește “ultimul kilometru” în cadrul hub-ului), probabilitatea călătoriilor de întoarcere cu marfă (backhaul) este crescută, iar anumite resurse (echipamente, infrastructură, forță de muncă specializată) pot fi partajate între întreprinderile concurente. În plus, această diversitate de actori tinde să atragă servicii auxiliare (întreținere, securitate, formare logistică, servicii financiare etc.), consolidând ecosistemul.

4 beneficii ale unui centru logistic

Existența unui centru logistic bine dezvoltat aduce multiple avantaje lanțului de aprovizionare și economiei, inclusiv:

1. Reducerea costurilor logistice

Concentrarea fluxurilor într-un hub permite exploatarea economiilor de scară și a densității transportului. Prin consolidarea expedierilor, camioanele, containerele sau avioanele sunt umplute mai eficient, reducând costul pe unitate transportată. De asemenea, kilometrii goi sunt reduși: livrarea la un nod crește probabilitatea de a prelua marfa returnată, evitând cursele dus-întors goale.

2. Eficiența și fiabilitatea lanțului de aprovizionare

Un hub crește eficiența operațională prin concentrarea serviciilor și facilitarea coordonării logistice. Disponibilitatea mai multor transportatori și frecvențe asigură o mai mare capilaritate și opțiuni de expediere. De exemplu, într-un port mare sau într-un hub aerian, expedierile sunt mai frecvente, reducând timpii de așteptare pentru consolidarea încărcăturii. Infrastructura specializată și personalul expert din hub îmbunătățesc, de asemenea, calitatea serviciilor (mai puține erori, manipulare profesionistă). Acest lucru duce la termene de livrare mai scurte și mai previzibile pentru clienții finali.

3. Termene de livrare îmbunătățite

Localizarea bunurilor mai aproape de piețele-cheie (sau în noduri bine conectate) accelerează distribuția. Chiar și în industria prelucrătoare, hub-urile permit sistemele Just in Time, în care componentele ajung la timp la linia de producție. Pe scurt, centralizarea, urmată de o distribuție rapidă de la hub, reduce termenele totale de livrare.

4. Durabilitate și impact redus asupra mediului

Centrul logistic tinde să fie mai eficient din punct de vedere ecologic decât mai multe puncte deconectate. Prin consolidarea încărcăturilor, numărul de călătorii necesare pentru fiecare tonă transportată este redus, reducându-se consumul de combustibil și emisiile per unitate. Posibilitatea de a utiliza moduri de transport mai ecologice (cum ar fi transportul feroviar sau navele mari) pe distanțe lungi către hub, înlocuind zeci de camioane individuale, reduce semnificativ amprenta de carbon. În plus, tehnologiile ecologice pot fi implementate în hub-uri într-un mod concentrat: de exemplu, flote electrice sau care încarcă bicicletele pentru livrările urbane, generatoare solare pe acoperișurile depozitelor sau electrificarea macaralelor portuare. Rotația continuă a stocurilor într-un hub evită, de asemenea, acumularea de stocuri învechite, ceea ce, în anumite sectoare (de exemplu, alimentar), reduce deșeurile.

Criterii pentru amplasarea unui centru logistic

Alegerea locației ideale pentru implementarea unui centru logistic este o decizie strategică complexă care implică cheltuieli de zeci, dacă nu sute, de milioane de euro. Așadar, ce criterii sunt luate în considerare atunci când vine vorba de amplasarea acestor infrastructuri?

Accesibilitate și conectivitate multimodală

Prioritatea numărul unu este, de obicei, accesibilitatea amplasamentului și integrarea acestuia în rețelele de transport. Un hub ar trebui să fie amplasat într-un loc cu acces facil la principalele căi de comunicare: autostrăzi de mare capacitate, coridoare feroviare, porturi maritime sau fluviale în apropiere și/sau un aeroport de marfă în apropiere.

Proximitatea față de centrele de consum sau de producție

Strâns legat de cel precedent, acest criteriu pune accentul pe apropierea de surse sau de punctele de încărcare: fie în apropierea marilor centre de producție industrială (pentru a prelua cu ușurință bunuri), fie în apropierea marilor piețe de consum (pentru a distribui rapid bunuri). În mod ideal, un hub relevant se află “între” punctele de producție și de consum ale lanțului global, capturând fluxuri din ambele părți.

De exemplu, principalele hub-uri europene (Țările de Jos, Belgia, Ruhr-ul german) sunt înconjurate de o densitate foarte mare a populației cu o putere de cumpărare ridicată, ceea ce garantează cererea logistică. De asemenea, în logistica națională, localizarea nodului “în centru” este frecventă pentru a minimiza distanțele față de restul regiunilor (de exemplu, zona centrală a Peninsulei pentru a aproviziona întreaga Spanie).

Dacă centrul este orientat mai mult spre export, atunci proximitatea esențială este față de zonele de producție: un centru în apropierea polilor de producție. Dacă este orientat spre import/distribuție, proximitatea față de centrele urbane de consum este fundamentală (acesta este motivul pentru care multe centre logistice naționale sunt situate la periferia marilor orașe).

Infrastructură disponibilă

Înainte de înființarea unui hub, se analizează infrastructura existentă sau potențială a locației. Aceasta acoperă mai multe niveluri: infrastructura de transport (deja menționată), infrastructura logistică (terenuri, depozite) și utilitățile.

Disponibilitatea terenurilor și a echipamentelor

Un centru are nevoie de suprafețe semnificative de teren plat, amenajabil. Se evaluează dacă zona dispune de parcele mari de teren disponibile, clasificate pentru uz industrial/logistic, cu posibilitatea de extindere viitoare. De asemenea, dacă există depozite sau instalații deja existente care pot fi utilizate.

Infrastructura de bază

Trebuie să existe un bun acces la serviciile de bază: electricitate din abundență (pentru funcționarea instalațiilor de răcire, iluminat), apă, comunicații (fibră optică), gestionarea deșeurilor etc. Robustețea rețelei de electricitate este vitală, de exemplu, pentru a evita penele de curent care pot întrerupe activitatea. Zonele cu parcuri industriale consolidate dispun de obicei de aceste facilități.

Infrastructură logistică auxiliară

Se analizează dacă există în apropiere furnizori de echipamente logistice, ateliere de camioane și operatori existenți. Un hub situat într-un pol logistic deja dezvoltat beneficiază de sinergii cu depozitele și operatorii învecinați.

Logistică și costuri cu forța de muncă

Factorii de cost ai locației sunt factori determinanți ai viabilității. Aceștia includ:

Costul terenurilor sau al chiriilor

Înființarea unui centru presupune cumpărarea sau închirierea unor suprafețe mari de teren sau a unor depozite. Zonele foarte centrale sau saturate (de exemplu, zona metropolitană a unei capitale) pot avea costuri imobiliare prohibitive, în timp ce locațiile aflate la 50 km distanță cu o conectivitate similară pot fi mult mai ieftine. Se caută un echilibru între proximitatea față de piețe și costul pe metru pătrat.

Costurile forței de muncă

Forța de muncă este o componentă importantă a costurilor logistice (operatori de depozit, șoferi, personal de conducere). Localizarea în regiuni cu salarii mai mici oferă un avantaj competitiv. De exemplu, Europa de Est nu dispune doar de terenuri ieftine, ci și de salarii în domeniul logisticii care pot fi la o treime din cele din țări precum Țările de Jos sau Germania. Acest lucru a condus la crearea unor centre de distribuție paneuropene în țări precum Slovacia sau Polonia. Cu toate acestea, costurile trebuie să fie echilibrate cu disponibilitatea și competențele: dacă costurile sunt scăzute, dar nu există suficient personal logistic calificat, eficiența centrului poate avea de suferit.

Costuri fiscale și vamale

Sunt analizate impozitele locale, impozitele pe proprietate, eventualele taxe de transport etc. Unele regiuni oferă stimulente fiscale (scutiri fiscale pentru un număr X de ani, TVA și zone scutite de taxe vamale pentru mărfurile în tranzit) pentru a atrage hub-uri.

Costuri generale de funcționare

Include prețurile locale ale carburanților, taxele de drum, tarifele la electricitate etc., care variază geografic. O țară cu combustibili scumpi face ca distribuția din centrul respectiv să fie mai scumpă în comparație cu o țară învecinată cu energie mai ieftină.

Centrele logistice, o parte esențială a lanțurilor de aprovizionare globale

Centrele logistice acționează ca adevărate noduri nevralgice care conectează producătorii cu consumatorii la scară globală, făcând posibil comerțul internațional așa cum îl știm noi. O platformă bine amplasată și gestionată aduce eficiență, rapiditate și reziliență lanțurilor de aprovizionare: facilitează deplasarea mărfurilor pe mii de kilometri și ajungerea la timp la fabrici sau magazine, reduce costurile logistice globale prin economii de scară și oferă flexibilitate pentru redirecționarea fluxurilor în cazul unor evenimente neprevăzute (de exemplu, prin redirecționarea transporturilor către o platformă alternativă dacă o altă platformă este afectată de o criză).

În plus, centrele logistice generează un impact economic local pozitiv, iar prezența lor stimulează adesea inovarea logistică (prin concentrarea mai multor actori care caută să își optimizeze procesele).